Așa cum sugerează și titlul, “Mount & Blade II: Bannerlord” este al patrulea joc din serie. Care au fost celelalte trei jocuri? Originalul “Mount & Blade” a fost prima mea iubire/relație serioasă. S-a bazat pe încredere, iubire, inovație în spectrul gaming-ului de tip medieval, dar și nițcaia strategie și elemente de RPG. A urmat “Warband”, aka fosta – cea pe care jucătorul-de-față aproape a luat-o de nevastă.
Din păcate, după o mie și una de ore de gaming, au apărut coșuri pe față, bug-uri și problema zestrei la care se adaugă și cea a unui multiplayer mediocru. “With Fire and Sword” a fost o aventură de o noapte pe care nu poți decât să dorești s-o uiți. Cum am putut să “mă culc” cu un mod marketat și vândut ca joc-la-preț-întreg?! Adăugau arme de foc și mi-am dorit întotdeauna să trag cu muscheta... de aia.
“Bannerlord” a intrat recent în faza de Early Access. A devenit disponibilă, ne face cu ochiul și spune că are puțin peste 18 ani. Dacă ar fi femeie, ne-ar șopti la ureche pentru a ne spune că-i “legală”. Tentant. Să fie țeapă, păcăleală, șmecherie și caz de pârnaie în cazanele lui DoomGuy? Vedem.
În “Bannerlord” pietrele de hotar demarcă un tărâm-ficțiune numit Calradia, inspirat poate-prea-mult din Europa și Asia Medievală. La fel ca în jocurile precedente avem mai multe regate ce se războiesc pentru supremație. Însă pseudo-povestea prinde contur cu aproximativ două secole înainte de “Warband”. Pe lângă facțiunile desprinse din Evul Mediu timpuriu, cum sunt Sturgia și Battania, avem și trei ce seamănă leit cu fostul Imperiu Roman: Northern Empire, Southern Empire, Western Empire.
Cine ești tu? Un om cu trecut destul de manipulabil, pregătit să devină nobil undeva pe la nivelul șase. Nimic nou sub soare; precum în "Warband”, așa și-n “Bannerlord”. Povestea este aruncată la coș încă de la primele click-uri pe harta tactică și-ți începi parcursul glorios gândindu-te la soarta țăranilor oprimați de boierii lacomi. Nicidecum nu-ți imaginezi că vei ajunge tu boier-lacom-dornic-de-putere. Nu, nu...
Gameplay
Gameplay-ul este compus din harta tactică pe care o folosești să întâlnești personaje, să faci negoț cu comercianții din cetăți, să îmbunătățești abilități, să angajezi soldați și să stabilești strategia perfectă pentru a domina Calradia militar și economic. Se adaugă bătăliile efective unde ești căpitan și-ți conduci trupele de infanterie, arcași și cavalerie spre victoria supremă.
În bătălii poți juca atât în 3rd person cât și în 1st person, cel din urmă nefiind recomandat decât lui Legolas sau Robin Hood. Plasarea soldaților în funcție de teren și organizarea lor în formații sau pe linii pot fi factori decisivi care disting între o victorie fără victime, una cu atâtea victime în care nici Crucea Roșie nu-ți mai salvează onoarea și o înfrângere zdrobitoare. Bătăliile pot ajunge de proporții epice și e superb să simți gustul de fier ruginit când distrugi armata de 300-400 de soldați a vreunui jarl sau rege nordic.
Față de jocurile precedente din serie, în “Bannerlord” poți executa liderii capturați după bătălii, mecanicile de asediu sunt mult îmbunătățite (poți alege poziția de start a bătăliei și ai mai multe echipamente la dispoziție, inclusiv berbeci și catapulte), iar nobilii și regele fiecărui regat aparțin unui clan – inclusiv tu faci parte dintr-unul. Cucerind în timp castele și orașe, poți folosi membrii clanului pentru o mai bună administrare a lor.
De asemenea, poți utiliza din puterea clanului pentru a influența decizii în interiorul regatului. Aceste decizii pot desemna proprietarul noului cucerit (plus satele din preajmă), nivelul de taxe aplicate țăranilor, sau chiar expulzarea vreunui boier antagonist. De asemenea, skill tree-ul a suferit modificări însemnate, fiind acum mai intuitiv. A fost adăugat, în mod tacit, un sistem de crafting pentru cei ce n-au putere să scoată sabia lui Arthur din piatră și au destule puncte investite în abilitatea de fierar.
O Captain! My Captain!
Întrebarea de un milion de pesos – cum ajungi rege? Momentan nu prea ajungi. Jocul e în “Early Access” și nu are toată mecanica de Boss pe Westeros implementată prea bine. Chiar dacă devii rege, majoritatea opțiunilor nu sunt disponibile și nu poți lua prea multe decizii. Cu toate astea, când va avea loc lansarea oficială (probabil peste vreo șase ani la cum se mișcă TaleWorlds), presupun că vor exista mai multe metode. Poți să-ți investești denarii în armată, să cucerești un castel sau un oraș… și gata, devii rege. Poate că ești un rege rebel, dar tot rege te numești.
O să-ți extinzi regatul, acum că ești în război cu toate celelalte facțiuni? Probabil că nu. Asta e metoda antică preluată din “Warband”, pe care o foloseai pentru a obține totul fără efort prin intermediul scurtăturilor și a cheat-urilor. Altă posibilitate ar fi să devii nobil, vasal al unui rege, să capeți influență în acel regat, să întorci toate clanurile împotriva regelui, iar mai apoi să-i convingi (folosindu-te de metode demne de Petyr Baelish) că tu ești cel mai potrivit pentru a-i conduce în acele vremuri grele.
Sau poți pur și simplu să faci quest-urile dacă vrei să fii rege... cu toate că asta ar fi cea mai oribilă dintre variante pentru că vorbim despre un joc sandbox, nu despre un RPG cu acte-n regulă vizate la Fisc și Agenția pentru Înmatriculat Regate.
Multiplayer
Dacă pe partea de singleplayer “Bannerlord” nu a rupt gura balenei, în multiplayer lucrurile stau bine. Bine rău! Pe lângă modurile clasice (gen Asediu și Team Deathmatch, care au fost îmbunătățite relativ), a fost introdus și Captain. Acest El Jefe este preferatul meu de până acum. Noul mod combină, prin natura lui, abilitățile de luptă ale jucătorului cu înzestrările tactice.
Practic e o înfruntare între două echipe de câte cinci-șase jucători, fiecare dintre aceștia fiind conducătorul unui mic regiment de soldați (mărimea regimentului fiind invers proporțională cu calitatea trupelor alese). Diversitatea este cheia; o armată creată exclusiv din cavalerie își va găsi sfârșitul mai rapid decât meșterul Faramir în ruinele Osgiliath-ului. Armatele formate se înfruntă pentru a controla anumite puncte strategice de pe hartă, iar în caz de halebardă-în-cap, El Jefe reînvie a treia secundă după scripturi dacă mai are soldați disponibili.
Meciul se termină când o armată ia notă mare la examenul de măcelar-profesionist și/sau când deține controlul asupra punctelor strategice o perioadă suficient de lungă.
Grafică, sunet, regia Sergiu Nicolaescu, optimizare și alte bălării
Jocul arată decent și este comparabil la grafică cu alte titluri precum Mordhau, care se axează pe bătăliile medievale. Zidurile castelelor arată bine, iar satele nu mai sunt chiar copy-paste ca-n titlurile anterioare. Muzica din meniu, din taverne, castele și orașe este plăcută și caldă pe alocuri. Tropotele cailor și chiotele soldaților învingători ce se pregătesc să execute un boier ca mai apoi să bea bere și să mănânce carne crudă de vițel nici că puteau fi redate mai bine.
Legat de optimizare... parcă se așează Vladimir Harkonnen pe procesorul meu de fiecare dată când duc o bătălie cu mai mult de 200 de soldați în timp ce placa video abia dacă a fost mutată din congelator în frigider la un nivel de utilizare de sub 50%. În asedii, frame-rate-ul coboară 'ici-'colo sub 30 de cadre pe secundă, indiferent de setările grafice folosite. Am reușit să mai rezolv din problemele de optimizare folosind ceva trucuri furate din College of Reddit.
Când halebarda întâlnește scutul…
și-ar fi dorit să fie topor. “Bannerlord” aduce destul de puține schimbări față de “Warband”. Mai ales dacă luăm în considerare că sunt zece ani distanță între cele două titluri, iar de când îl aștept am terminat generala, liceul, facultatea și masterul… iar noul joc abia-abia a intrat în “Early Access”, fiind împins de la spate de comunitatea de fani, cu un multiplayer solid, dar un single-player care reprezintă mai degrabă o evoluție decât o revoluție (și asta doar la câteva capitole).
E general cunoscut faptul că Warband a fost popularizat nu neapărat de calitatea gameplay-ului, ci mai degrabă de ușurința prin care jocul putea fi modat și de modurile trăsnite ce au prins viață; moduri gen “Stăpânul Inelelor”, “Game of Thrones”, “Naruto”, “Prophesy of Pendor” au înzecit orele petrecute de mulți dintre noi în “Warband”, iar la acest capitol așteptările sunt uriașe și pentru “Bannerlord”. La 50 de euro cât costă acum pe Steam... nu pot să-l recomand nici celui mai mare dușman din Khuzait Khanate. Nu până nu apar modurile mișto care fie vor îmbunătăți jocul nativ, fie vor pune bazele unor universuri de sine stătătoare. A nu se trece cu vederea: ''it's almost harvesting season!''
7
+ Bătălii demne de legendele cu Stephen the Great;
+ Multiplayer inovativ datorită modului Captain;
+ Te simți mai puțin singur pe lume știind că faci parte dintr-un clan și că pui bazele unei dinastii ce va domina Calradia câteva sute de ani;
+ Modurile create de comunitate;
– Bannerlord aduce prea puține schimbări față de Warband;
– Bug-uri, optimizare generală, regi ce ajung capturați de bandiți.
Producător: TaleWorlds Entertainment
Distribuitor: TaleWorlds Entertainment, Steam
Data lansării: 30 martie 2020 (în Early Access)
Disponibil pe: PC
Testat pe: PC
Posted from my blog with SteemPress : https://nivelul2.ro/mount-and-blade-2-bannerlord-review/