Mă opresc #lasemafor și-mi dau seama că sunt înconjurată de o grămadă de ocazii de manifestare a prejudecăților: în fața mea este o mașină cu număr de Vaslui, în spate o doamnă blondă, un BMW tocmai a virat la dreapta iar un tip fără un picior se mișcă printre mașini.
Nu ratez niciuna, fiecare dintre ele mi se formează complet în cap. Sunt așa de clare și de previzibile, încât parcă le și simt cum se mișcă prin sinapse și se transformă în bule gri.
Îmi alung aceste gânduri cu gesturi energice și încerc să-mi imaginez unicorni. Unicorni roz pe nori de vată de zahăr, dansând Macarena și scuipând curcubeie. Introduc și câțiva urși panda în capul meu, artileria grea adică. Urși panda cu fustițe din bambus.
Și cum stau eu așa și mă bucur de petrecere, mai trece un BMW, de data asta mult mai grăbit decât primul, care nimerește din plin balta din dreptul meu și-mi dăruiește o perdea de noroi pe toată partea dreaptă.
Urși panda, urși panda, urși panda, urși panda, urși panda, damn it!!!