Salut! Sunt Marcela, am 28 de ani, sunt pasionata de bucatarie si tot ce tine de “acasa” . Ador sa gatesc, sa citesc articole si carti de nutritive si sa ajut oamenii sa adopte un stil de viata sanatos!
As putea sa va mai spun despre mine ca sunt un om ca oricare altul, cu ganduri, dorinte, satisfactii, idealuri, nemultumiri, tot ce apartine uneii finite umane.
Iubesc oamenii, natura, culoarea. Imi place sa caut, sa simt, sa inteleg ceea ce ma inconjoara. Imi place sa comunic, sa ascult.
Fiecare conversatie ma face mai bogata, ma invata si ma ajuta sa inteleg cum vad cei din jurul meu lumea si lumea e mare, e plina de emotii, de zambete, de natura, de povesti, dar mai ales plina de suflete.
In postarile mele lumea e reflectata prin ochii, mintea si sufletul meu, iar mie imi place sa vad ce e mai bun si mai frumos. Asadar pe langa retete veti gasi si multe articole despre sanatate si nutritive, plante si animale.
Am urmat facultatea de biologie in urma carei am dobandit informatii valoroase, referitor la relatia oamenilor cu natura.
Relatia pe care o ai cu hrana pe care o mananci, are legatura cu relatia pe care o ai cu mediul care te inconjoara, cu planeta pe care traiesti. Daca nu vom respecta hrana nu vom respecta nici planeta, nici natura, insa trebuie sa fim constienti ca nici ele la randul lor nu ne vor respecta.
Odata ce incepi sa inveti mai multe despre plante, comunicarea dintre corp si minte se inbunatateste, la fel si comunicarea cu natura. Incepi sa fii mai mult decat erai inainte, sa te unesti mai mult cu tine insuti, sa te redescoperi intr-un alt mod. Claritatea mintii incepe sa functioneze mai bine, intuitia de-asemenea, inteligenta emotionala a corpului, a subconstientului devine mai clara si mai bine auzita.
Dorinta de a scrie despre acest stil de viata a venit din dorinta de a le arata oamenilor cat de bine se poate manca si fara alimente de origine animala.
Scopul meu este sa reusesc sa creez o intreaga comunitate de oameni pasionati de nutritie si veganism, sau cel putin sa diminuez consumul de carne.
Inainte de a aborda procesul de schimbare, trebuie sa te simti motivat, sa stii ce vrei, ce nu vrei si in ce masura vrei. Am sa va impartasesc putin din experienta mea in momentul abordari veganismului: nu stiam mare lucru, a urmat o perioada de experiente culinare , de indoieli, de exteriorizari, incercarea de a impartasi veganismul cu cei din jur, de haos culinar si de lupta cu miresmele bucatariilor in care se gatea carne.
Insa, aveam acasa un suflet mic si blanos, o catelusa, care imi amintea de fiecare data ca viata ei este la fel de importanta ca a unei gaini, a unui porc sau a unui om si imi genera foarte des in minte o intrebare: de ce pe unele animale le consideram prieteni, iar pe altele hrana?
Pe catelusa mea o cheama Mia si de 6 ani face parte din familia mea, o pretuiesc ca pe un membru al familiei si stiu ca sunteti foarte multi in aceasta situatie extreme de placuta. O situatie pe care unii o stiu alti nu… imaginati-va ca nu prea stiam ce inseamna iubirea neconditionata pentru nimic altceva inafara de mine.
Imaginati-va ca un suflet te asteapta acasa cu atata drag, noi oameni uitam sa mai facem asta… sufletul acesta te simte de la distanta cand te apropii de casa si se bucura de n-are aer, simte pe orcine nu o place si il castiga ireversibil… daca imi spunea cineva ca o sa fug la doctor instant pentru orice schimbare, in conditiile in care pentru mine nu o fac… daca imi spunea cineva ca o sa invat o limba care nu are cuvinte, o limba in care iti pasa atat de mult si iti doresti sa stii fiecare stare a ei, sa ii porti de grija cat mai bine… daca imi spunea cineva ca o sa iau decizii In functie de ceva mic si blanos cu respiratie urata… daca imi spunea cineva ca acest suflet atat de mic este de fapt urias si ca invat zilnic ceva ce nu se spune, dar se simte, probabil nu as fi crezut.
In incheiere as vrea sa va las in compania unui copil minunat, Alesia, este nepotica mea, are 4 anisori si iubeste orice forma de viata!!!
(