Într-un sat exista o fiică nevinovată, Sheila numele ei. Îi place să se joace la marginea pădurii. Mama ei îi amintea mereu nu prea departe în pădure. Satenii credeau că oamenii care s-au dus prea departe în pădure nu s-ar mai întoarce niciodată. Interiorul pădurii era acoperit cu ceață groasă. Nimeni nu își poate găsi drumul acasă dacă este pierdut. Sheila își amintește întotdeauna mesajul mamei sale. Dar el a fost, de asemenea, curios să cunoască zona cețoasă.
De fiecare dată când se ducea la joacă, mama lui Sheila ia oferit întotdeauna o pungă de biscuiți, bomboane, ciocolată și o sticlă de suc de fructe. Sheila adesea a ajuns la frontiera de frontieră din pădure. El stă sub un copac și se bucură de masa de prânz acolo. Sheila era dornică să intre în zona ceață. Dar îi era frică.