Bine ați venit în Londra. Bijuterie arhitecturală, capcană pentru turiști, casă pentru vreo 10 milioane de oameni, diversitate culturală, etnică, artistică și de care mai vreți voi, mâncare din orice colț al planetei, cel mai vechi metrou din lume, trenuri aglomerate și mereu în întârziere, supraveghere video la orice colț, tehnologie avansată, concerte, muzică, muzee, cinematografe, cazinouri, boschetari, miliardari, hipsteri printre oameni normali, și chestii de descoperit la fiecare colț, dacă stai să explorezi. Londra le are pe toate, ba chiar mai mult de atât. Mă rog, le avea, până de curând. Acum, în schimb, totul e închis și pare cam abandonat. Post-apocaliptic, cumva. Criminalitatea se duce în sus, oamenii care dorm pe stradă sunt din ce în ce mai mulți, magazinele și cafenelele sunt închise, se aud sirene și vezi poliție peste tot.
Când a fost anunțat Watch Dogs Legion, chiar am fost super încântat. Watch Dogs 2 mi s-a părut destul de bun și mă bucuram că, în sfârșit, face cineva un joc într-un alt oraș decât New York, San Francisco sau L.A. Faptul că au ales Londra m-a bucurat și mai tare, mai ales că locuiam acolo. Între timp, jocul a fost amânat câteva luni bune, au ieșit la iveală multe chestii nasoale despre Ubisoft și despre abuzurile care se petreceau în companie, iar Londra din realitate a început să semene din ce în ce mai mult cu o distopie în care drepturile și libertățile omului încep să... well, încep să nu mai fie, iar eu nu mai locuiesc în Londra, ci undeva pe lângă.
Acum, după ce l-am jucat, aș zice că puteau să-l mai amâne un an. Poate că așa duceau treaba până la capăt. Cu siguranță, Londra va semăna atunci și mai mult cu cea din joc, reflectând foarte bine realitatea din teren.
Dacă vă întrebați de ce vorbesc atât de mult despre oraș, și mai puțin despre joc. Vă asigur că nu e "sindromul Răducioiu", ci o să vă explic în rândurile care urmează.
Primul Watch Dogs l-am jucat foarte puțin. Din punct de vedere tehnic, jocul a fost un dezastru. Lansat la sfârșit de generație pentru console, reușea să arate urât și să ruleze prost, indiferent pe ce platformă îl jucai. Condus oribil, bug-uri cu duiumul, controlul personajului și mai oribil, încât cred că am renunțat după vreo oră să-l joc. O lume interesantă care promitea multe, dar livra prea puține.
În schimb, Watch Dogs 2 mi-a plăcut. Arăta bine, cu un San Francisco și o atmosferă faină care ni se arătau în toată splendoarea, control decent și o poveste pe măsură. Personajele erau chiar digerabile. Nu a fost neapărat un joc memorabil, însă a reușit să mă distreze. Iar acum, avem legiune.
Povestea, până acum, mi se pare mai slabă decât cea din Watch Dogs 2, dar să nu înțelegeți că patinează. Pe scurt, un grup ocult (ZeroDay) îi dă Londrei le glezne de-o julește și dă vina pe DedSec. Guvernul consideră că forțele publice nu mai pot asigura siguranța în Londra și angajează o firmă privată, Albion, să asigure siguranța în oraș. Niște satane, cu ajutărul cărora toată lumea ajunge să fie supravegheată, iar crima organizată (mână în mână cu Albion) ajunge să prospere. Imigranții și săracii dispar sau sunt abuzați de organe, ca un fel de efect Brexit și alte asemenea. Iar în toată treaba asta tu pici la mijloc, cu misiunea de a reface DedSec și de a le reda oamenilor din Londra speranța și, de ce nu, libertatea.
S-a bătut destul de mult moneda pe acel feature care face ca "aproape toate NPC-urile să fie jucabile". Exact așa și este, fiecare venind cu un set de abilități și avantaje, însă găselnița este oarecum inutilă în marea schemă a jocului, pentru simplul motiv că nu ai nevoie de trei sau patru. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu putem abuza de ea, doar ca să ne minunăm de cât de fain a fost implementată.
Nu te oprește nimeni să joci din perspectiva unei băbuțe sau unui bețiv irlandez. la fel de bine poate fi un hipster sau o rockeriță pe care ai pus ochii într-o stație. Problema e că, fiind generați procedural, niciunii dintre ei nu au cine știe ce personalitate. Nu zic, mai întâlnești din când în când și personaje care duc în direcția asta, dar se vede că nu e ceva organic. În plus, procesul recrutare a personajelor în cauză este plictisitor.
Practic, sunt câteva șabloane de misiuni și fiecare personaj corespunde uneia dintre ele. Vorbești cu personajul, îți zice ce problemă are, iar în 9 din 10 cazuri ba trebuie să te duci să eliberezi pe cineva de undeva, ba să hack-uiești ceva, ba să hack-uiești și după aia să te duci să eliberezi. Fă asta de vreo cinci ori și ajungi să te plictisești.
O metodă mai bună de racolare, care te ajută să obții niște operatori mai de doamne-ajută, e să eliberezi fiecare zonă din Londra. Cum, pactic, fiecare burough (cartier) e asuprit de Albion, poți reduce nivelul de asuprire îndeplinind diverse obiective ce apar pe hartă - fotografiază dovezi compromițătoare, hack-uiește un terminal, omoară un VIP și alte chestii de genul ăsta. Sunt câteva activități în fiecare burough. După ce le îndeplinești, ți se dă accesul la o misiune secundară, la sfârșitul căreia te vei alege cu un operator doldora de skill-uri, care nu e doar mult mai eficient, ci face și misiunile mai distractive. De exemplu, în una din ele am urcat înăuntrul Big Ben-ului, iar în alta am controlat o dronă de asalt ca să eliberez London Eye. Drăguț și mult mai plăcut de obținut decât parcurgând misiuni ce-ți oferă, drept operatori, cetățeni generici de pe stradă.
Pe lângă grind, găselnița implică și alte câteva probleme. Neavând la dispoziție o puzderie de actori care să dea voce fiecărui cetățean de pe stradă, soluția venit sub forma unui AI, care s-a ocupat de atât de necesara diversitate pe plan vocal. N-am văzut neapărat personaje care să arate identic, dar poți întâlni destule care sună la fel, iar interpretarea pe care o dă AI-ul lasă clar de dorit. Adesea, intonația nu e cea mai fericită, tocmai pentru că e robotică, iar chestia asta poate afecta imersiunea. Mă rog, e și hilar câteodată. Să auzi un calculator cum interpretează un accent rasta e chiar haios. Dar de ce alege să facă asta cu majoritatea personajelor de culoare din joc, zău dacă am înțeles.
Revenind la bug-uri, trebuie să vă atrag atenția că, momentan, jocul e destul de plin de ele. Așa-zișii Spiderboti rămân blocați destul de des, însă ai la dispoziție un număr nelimitat, iar cooldown-ul necesar pentru a-i refolosi e destul de mic. La capitolul control vehicule, în continuare, Watch Dogs nu se apropie de oferta GTA. Ba chiar e foarte departe. La rândul lui, controlul personajului e ceva mai fluid, însă combat-ul tot nu e ce trebuie. Pietonii sunt cretini și plonjează în fața mașinii tale, iar traficul e un haos total. De fapt, nu ești sigur dacă e bug sau feature, căci pare destul de reprezentativ pentru traficul din Londra. Partea bună e că orice vehicul din joc suportă Autodrive, funcție pe care chiar o recomand, deoarece funcționează mai bine decât cea realizată de Tesla. Pățanie amuzantă - fix când testam funcția Autodrive, am ajuns într-o intersecție unde mi-a tăiat un tip pe scuter fața. Mașina a dat peste el, omul a căzut, însă scuterul a început să se învârtă prin trafic. Curios să văd ce se întâmplă, am așteptat. După ce a repornit, mașina l-a ocolit pe om și și-a văzut de drum. Am râs. Exact asta aș fi făcut și eu. Scuteriștii din Londra sunt sinucigași, oricum. Alternativ, puteți folosi stațiile de metrou pentru a călători rapid, exact cum face mai toată lumea care locuiește în Londra.
Tehnic, jocul arată bine, dar probabil că a fost optimizat pentru noua generație de console. Pe Xbox One X se cam chinuie și am avut fel și fel de glitch-uri și căderi de framerate, toate la sub 30 de cadre pe secundă. Nu vreau să mă gândesc cum și dacă ar merge pe Xbox vanilla sau S. Oricum, mai sunt câteva zile până când am ocazia să îl încerc pe Xbox Series X, unde sigur va fi ceva mai stabil. Unde mai pui că update-ul pentru noua generație va fi gratuit și disponibil la lansarea consolelor, deci nu trebuie să plătiți în plus pentru varianta next-gen.
În contrast cu vizualul, sunetul însă lasă de dorit. Vocile interpretate de AI sună dubios, iar motoarele mașinilor se aud încet spre deloc (mai puțin atunci când treci printr-un tunel, când este amplificat în mod artificial la modul extrem). la rândul ei, coloana sonoră nu este nici ea extrem de diversă, însă este exact ceea ce ascultă lumea pe aici. Nu este neapărat pe gustul meu, dar ajută într-o anumită măsură la construirea atmosferei. Pâcat doar că nu mai ai posibilitatea să asculți ce vrei și când vrei, ca în Watch Dogs 2. În schimb, îmi plac o serie de podcasturi, suficient de interesante cât să contribuie la lore-ul jocului.
Dacă povestea e banală, iar din punct de vedere tehnic mai ratează, Watch Dogs Legion excelează la world building. Harta nu cuprinde toată Londra, ci doar câteva cartiere, însă producătorii au reușit să surprindă atmosfera fiecăruia la perfecție. Spot on, cum ar zice un englez. Pe lângă toate obiectivele pe care le vizitează turiștii, de la Westminster Palace, până la Big Ben, Buckingham, The Shard, BT Tower, London Eye, National Gallery, Imperial War Museum, toate sunt recreate cu o imensă atenție la detaliu. Lucru oarecum de așteptat. Nu mă așteptam însă să surprindă atât de bine atmosfera din Southwark, Camden sau Brixton. Tot respectul pentru efortul celor de la Ubisoft în acest aspect. Munca lor e probabil motivul pentru care pot să trec peste toate neajunsurile tehnice, încât să rămân lipit de el cu orele, distrându-mă în continuare. Pe scurt, având în vedere condițiile din zilele noastre, dacă vreți să vizitați Londra, vă recomand să începeți cu Watch Dogs Legion. Nu avem de a face cu o reprezentare tocmai fidelă orașului, ci cu interpretarea lor proprie, însă au reușit să surprindă atât de bine esența fiecărui burough, încât merită o tonă de felicitări!
Iar acum că am vorbit despre ce e bun, ce e rău și ce e mediocru, aș vrea să trec la partea groaznică, care trage jocul mult în jos, și anume monetizarea. Băi, Ubisoft (și nu numai), nu orice joc pe care îl scoateți tre' să fie live service. Pe bune. Nu orice joc are nevoie de o droaie de variante - Standard, Deluxe, Gold, Platinum, Ultimate și mai știu eu ce. Serios, acum. E OK să scoți naibii un joc single player cu o campanie de 10, 20 sau 30 de ore și să se termine acolo. Pe bune că e ok. Se putea că Watch Dogs Legion să nu vină cu Season Pass-uri și microtranzacții? Naaah. Bașca mii de activități și misiuni secundare plictisitoare, dar mai ales grind la greu. Urăsc modelul ăsta de business. De la un punct, îmi pare că unii publisheri mulg doar de dragul mulsului. Nu le mai iese din sistem.
Despre componenta multiplayer nu pot vorbi, pentru că apare abia pe 3 decembrie, dar voi face, probabil, o completare la review, la curt timp după ce va fi lansată. N-am înțeles prea bine în ce constă, dar sunt aproape sigur că va fi o platformă pentru vândut operatori, skin-uri și alte chestiii de genul ăsta. Om trăi și-om vedea.
Ca și concluzie... Watch Dogs Legion nu este deloc un joc rău, ba chiar e unul foarte decent. O lume foarte bine realizată, în care este o plăcere să te plimbi și să observi până unde a mers obsesia pentru detaliu. Tehnic, e puțin cam șubred, cu o mulțime de bug-uri și diverse probleme de optimizare pe hardware-ul actual (console). Când funcționează, chiar simți că ești în Londra, cu oamenii și străzile ei. Când nu funcționează, îți aduci aminte că tehnologia a ajuns departe, dar ea singură nu este de ajuns, dacă nu ai și oamenii care să o pună așa cum trebuie la treabă. Dacă vă gândiți să-l cumpărați, v-aș sfătui să așteptați o reducere, când o să-l luați (poate) la juma' de preț, cu câteva patch-uri sănătoase incluse. Momentan, la lansare, eu unul n-aș da prețul întreg pe el. Dar cum arată Londra!
7,5
Testat pe: Xbox One X
Disponibil pe: PC, Xbox One, PS4, Xbox Series X/S, PS5
Gen: Action
Producător: Ubisoft
Distribuitor: Ubisoft
Data lansării: 29 octombrie 2020
Posted from my blog with SteemPress : https://nivelul2.ro/watch-dogs-legion-review/