Hello Friends!
I did not write for a long time but here are my reasons why…
So as I wrote in my past posts here on steemit :
I am on Celebrity Millennium and I was doing a route in Alaska.
It was a busy route and I had a lot of jobs to do.
But let me tell you my story and maybe like this we can know each other better.
I am Stefan Dragos Alexandru or Cynetyc here on Steemit, I live in Romania.
In 2011 after I completed Naval Academy and took my master’s degree I started as a Deck cadet on a general cargo company that had: bulk carriers and containers in their fleet.
I done a total of 2 contracts with the sum of 14 months and 2 weeks on board and after that I took my Deck Officer License and return as a NOA/NWOT Navigational Watch Assistant and then as a fully 3rd Officer.
My next 3 contracts were in war zones like:
Gulf of Aden, Liberia, Nigeria, Zanzibar…
Those areas were filled with pirates and we passed through many difficult situations.
We have been attacked many times by pirates and some of the crew members died or got severally injured.
But let us start from the very beginning...
I decided to Join The Naval Academy Mircea Cel Batran from Romania.
It was hard for me because I was coming from a small village to a big city like Constanta.
To put things in perspective when I was born in 1988 in my village called 2 Mai was max 800 people.
Now over the years we grown to a population of 3.500 people in 1999 and went down to about 2.600-2.700 people after the year of 2000 because of massive migration to the countries of Romanians.
So when I arrived in Constanta that has a population over 264 770 people you can imagine that I was a bit out of place.
People were very different, living a different and more comfortable life style that made them basically not care about the world around them.
They did not need to cook because they had so many shops around them, they did not need to cut wood to make their houses warm or make a bath because they had plumbing and indoor heating.
I worked since I was 7 years old, from mopping the floors to cutting wood or even prepare food for my great-grandmother, may she rest in peace. So it was a shock for me to see people that were so “relaxed” with their life. But with all that I made friends and we tried to learn and prepare ourselves for the sea.
It was the end of 2010, 17 December, if I remember correct when I when as a volunteer on a tug boat inside the Port of Mangalia 5 Km from my village 2 Mai.
I did this because I wanted to see if I can work on the sea without having sea sickness.
And so the storm started and the open deck of the 50 m tugboat froze immediately after that I knew I was ready.
In 2011 I completed my courses in the Academy.
I started As a deck cadet On a General Cargo The Route was mostly Europe but sometimes we went to places like Alger, Casablanca were we had issues with stowaways and rats that wanted to jump and eat the cargo witch it was grain.
For that I had a pipe and I was making noise to scare the rats or I was hitting the rope to make the rats fall down in the water.
In the end of 2012 I took my Officer’s License and joined as an officer on board a bulk carrier were I stayed 6 months as the first contract.
That vessel went in many places that were either war zones, war affected areas or just piracy zones like:
Zanzibar, Algeria, Lagos, Nigeria, Liberia etc.
I had 3 contracts in those zones….and every one of them was a hard one. I did not know if I would return home to my family.
In 2014 we pass by in Liberia were doctors were killed with stones by the people from village because it was Ebola Outbreak and the doctors wanted to collect the dead bodies.
In the next port one of our crew members who were signing off was decapitated in the car… that was in Zanzibar.
After that I almost lost my life…
We were connecting a tugboat (witch it was a pirate captured boat but we did not know this) when they pulled the line that we were going to connect on our winch in order to murder us or at the very least to critically injure us.
In less than 1 second the line got very tight around my body and I was stuck between a Ballard and the metallic tug rope.
I somehow jumped avoiding getting cut in two by the rope but I landed with my back inside the margin of the bollard witch damaged severely my nerve endings from my spine.
After that incident I left the company and used all my hard earned money to pay for the hospital bill.
I was in a wheelchair …then I used a cane…
I was angry and upset and I had no money I felt weak and helpless …
By having No more money I had to return to the sea and so I did in the year of 2016.
I applied to many companies but I did not find any hope…finally I got an answer from a cruise company.
But it was a bitter sweet win because they did not accept me as an officer but as a sailor.
In the desperate need of money…I accepted.
I joined Celebrity Summit as a GMTS Sailor witch it meant I was there for maintenance.
I worked and worked painting, varnishing, washing and installing windows on the balconies, opening and cleaning tanks in the engine compartment etc.
The days were hard and so were the nights because there were hard conditions….
We were too many and they were sending us from one cabin to another and another and another more… to an endless circle of desperation ….
I remember one time I feel asleep on a stairway...
And so I was working trying to smile and have a positive attitude knowing that I finished the Naval Academy and took my master’s degree also.
After Summit I went to make my treatment …it is required of me to do it 2 times per year:
- Electroshock
- Galvanic current
If I do not do it I will not be able to walk…
I did not want to come back. That was what I was feeling every single day…
While already on board by working I could block my mind of this feelings and put them in a vault somewhere. But then the thoughts were returning.
Each morning I woke up in a small and dark cabin going to either a tank or an engine space to make 3.5 $ per our but no more than 1.2 k per month a very low salary but still more then I would get in my country.
Sometimes I feel that we are our own enemy by keep putting boundaries after boundaries of unobtainable dreams.
But in my case I have to believe that I can achieve my dreams…maybe if I set some smaller goals…
So after my 8 months contract on Summit was I worked and worked again, even visited the Hospital few times.
I arrived home …and reached the age of 30.
So now my goals are:
- To make a house.
And that is it… I mean I want more but at least to start with that.
For a house I need money so for the moment I still have to go on the sea and work…but in order to function I need to be electrocuted 2 times per year….and so I spiral out of control again and again.
To continue with my story … I accepted another contract and this time still a sailor but a higher rank:
Sailor AB.
The salary was a little bit better 4.6 $ per hour but no more than 1.4 k per month
At least now I had access to bridge and even I could steer… and so I did my duty, maintenance and then bridge duty, lookout and being a good helmsman.
And After 4 months I was promoted as a 3rd deck officer.
I was happy that my hard work had some results and happy that I can show to my family that I finished Academy and Took my Master degree and License for a reason, because many people in Romania take their higher education diploma and then just put it on a self somewhere because sadly this is how things work in my country.
The salary is 50% less than what I would receive on a bulk carrier or a container for the same position but for the moment I am happy that I have an income to support myself.
I do not know what will happen in the future…I just try now …to achieve my small goal and that is to build my house and from there I can see what I will do.
Each day is hard, very hard because of the treatment that I require… but I believe that I still have some time that I can spend on the sea.
I like working as a 3rd mate because for this I studied 6 years in the Romanian Naval Academy, Mircea Cel Batran .
Each day when I can learn something new I forget about my pain, bad memories, and I am actually happy for 1-2 minute…then of course I face reality all over again, but for those 2 minute when I learned something new about navigation I am very happy.
Because this is the only thing that I have, that is mine: Navigation!
So let me share part of my duties with you …
This vessel Celebrity Millennium had a route to Alaska were our strong points were:
- Bears
- Mountains and whales
- Wild life
- Ice
Note: In the Picture you can see Hubbard Glacier
From Alaska we changed to Asia and we do ports like:
- Yokohama , Japan
- Shimizu ( Mt. Fuji) Japan
- Kobe, Japan
- Kochi, Japan
- Hiroshima, Japan
- Kagoshima, Japan
- Nagasaki, Japan
- Busan, South Korea
- Jeju, South Korea
- Shanghai (Baoshan) China
For each port we have to do a plan for arrival and departure and this plan consist of:
- Weather
- Tides
- Currents
- Mooring arrangements
- ETA/ETD (Estimated time of arrival or departure )
A route has to be made that will be our “plan” to follow.
We use an ECDIS route as a plan to follow. ECDIS it is an electronic chart, gone are the days when you need to have a chart portfolio and check one by one for the required region that you are traveling to.
Still to be honest I like the paper charts because I had a lot of training on then from making a route on a chart paper to making corrections or adding symbols to a paper chart.
Of course on a electronic chart you have to make corrections as well or updates but they are very easy to do, for example just put a usb with the necessary updates in the console and select the required chart update.
But I will write more on this matter on a future article.
For the moment I will give a simple report that we do for our arrival/departure weather plan :
This meteorological info is from a site named windy.com:
Windy is a great tool to monitor the weather. With it we can see :
Barometric pressure
Temperature
Waves
Wind Gust
All this information we take from meteorological sites as:
https://www.windy.com
http://www.myweather2.com
https://www.accuweather.com
Meteorological reports are made and sent not only in the arrival and departure meetings but also during each watch to the official sites.
Every aspect of the weather from winds, currents, tides are being constantly monitored as they are very important for our voyage passage and planning.
This job is my life and even after passing through so many bad experiences is the best source of income at this time.
I try my very best to learn new things and push myself to do everything in my power to improve.
If I may... Now that this post is near its end I just want to say that it was incredible hard to find a job in these times in my particular country: Romania.
I do not know how it is in other countries but if you, my reader have the same problems as me in finding a job at sea, my advice to you is:
Do not despair keep looking and have patience.
Don’t ever give up!
Well that was it for today I am Cynetyc and I will see you in a future post!
Bună prieteni!
Nu am scris mult timp, dar aici sunt motivele pentru care ...nu am fost activ.
Așa cum am scris în posturile mele anterioare aici pe steemit:
Sunt pe Celebrity Millennium și am făcut o rută în Alaska.
A fost un drum aglomerat și am avut multe de făcut.
Dar permiteți-mi să vă spun povestea mea și poate că așa ne putem cunoaște mai bine unul pe altul.
Sunt Stefan Dragos Alexandru sau Cynetyc aici pe Steemit si locuiesc în România.
În 2011, după ce am absolvit Academia Navală și am luat diploma de master, am pornit ca cadet pe o companie generală de marfă care avea: vagoane de transport vrac și containere în flota lor.
Am facut un total de 2 contracte cu suma de 14 luni si 2 saptamani la bord si dupa aceea am luat licenta de Deck Officer si am revenit ca asistent de navigatie NOA / NWOT Navigational Watch si apoi ca pe un al treilea ofiter.
Următoarele 3 contracte au fost în zone de război precum:
Golful Aden, Liberia, Nigeria, Zanzibar ...
Zonele respective erau pline de pirați și am trecut prin multe situații dificile.
Am fost atacați de multe ori de pirați și unii dintre membrii echipajului au murit sau au fost răniți în mod sever.
Dar să începem încă de la început ..
Am decis să aplic la Academia Navală Mircea Cel Batran din România.
Mi-a fost greu pentru că venisem dintr-un mic sat într-un oraș mare ca Constanța.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă când m-am născut în 1988 în satul meu numit 2 Mai erau maximum 800 de persoane.
Acum, de-a lungul anilor, am crescut la o populație de 3.500 de persoane în anul 1999 eram în jur de 2.600-2.700 din cauza migrației masive către alte tari ale românilor.
Așa că, când am ajuns în Constanța, care are o populație de peste 264.770 de oameni, îți poți imagina că am fost puțin în locul meu.
Oamenii erau foarte diferiți, trăind într-un stil de viață diferit și mai confortabil, ceea ce îi făcea să nu-i pese de lumea din jurul lor.
Nu aveau nevoie să gătească pentru că aveau atât de multe magazine în jurul lor, nu aveau nevoie să taie lemne pentru a-și face casele calde sau pentru a face baie, deoarece aveau instalații sanitare și încălzirea interioară.
Am lucrat de la împlinirea vârstei de 7 ani, de la ștergerea podelei la tăierea lemnului sau chiar la pregătirea hranei pentru străbunică, poate să se odihnească în pace. Deci, a fost un șoc pentru mine să văd oameni care erau atât de "relaxați" cu viața lor. Dar cu tot ce am făcut prieteni și am încercat să învățăm și să ne pregătim pentru mare.
A fost sfârșitul anului 2010, 17 decembrie, dacă îmi amintesc corect când eram voluntar pe o navă de remorcare din portul Mangalia la 5 km de satul meu 2 mai.
Am făcut asta pentru că am vrut să văd dacă pot lucra pe mare fără să am rau de mare.
Și așa a început furtuna și puntea deschisă a remorcherului de 50 m a înghețat imediat după aceea că știam că sunt gata, pregatit pentru mare.
În 2011 am terminat cursurile la Academie.
Am pornit ca cadet pe o navă General Cargo, traseul a fost cea mai mare parte Europa, dar uneori ne-am dus în locuri precum Alger, Casablanca dacă aveam probleme cu pasageri și șobolani care voiau să sară și să mănânce încărcătura în care era cereale.
Pentru asta am avut o teava și am făcut zgomot pentru a speria șobolanii sau am lovit frânghia pentru a face șobolanii să cadă în apă.
La sfârșitul anului 2012, am luat licența de ofițer și am intrat ca ofițer la bordul unei nave vrac dacă am stat 6 luni ca primul contract.
Această navă a mers în multe locuri care erau fie zone de război, zone afectate de război, fie zone de piraterie, cum ar fi:
Zanzibar, Algeria, Lagos, Nigeria, Liberia etc.
Am avut 3 contracte în aceste zone ... și fiecare dintre ele a fost foarte greu. Nu știam dacă mă întorc acasă la familia mea.
În 2014, trecem în Liberia, medicii au fost uciși cu pietre de către oamenii din sat pentru că era Ebola, carantina iar medicii au vrut să strângă cadavrele.
În portul următor, unul din membrii echipajului care pleca acasa a fost decapitat în mașină ... asta era în Zanzibar.
După aceea aproape că mi-am pierdut viața ...
Conectam un remorcher (care era o barcă capturat de pirați, dar nu știam asta) când...ei au tras linia pe care urma să o legăm pe troliul nostru, pentru a ne ucide sau, cel puțin, pentru a ne răni în mod critic.
În mai puțin de o secundă, linia sa strâns în jurul corpului meu și am rămas blocată între o baba (stalp metalic unde se leaga paramele navei) și o frânghie metalică.
Am sarit cumva evitând să fiu tăiat în două prin frânghie, dar am aterizat cu spatele în interiorul marginii babalei care mi-a afectat grav încheieturile nervoase din coloana vertebrală.
După acel incident, am părăsit compania și am folosit toate banii mei câștigați din greu pentru a plăti factura spitalului.
Am fost într-un scaun cu rotile ... apoi am folosit un baston ...
Am fost trist și supărat și nu aveam bani mă simțeam slab și neajutorat ...
Prin faptul că nu mai am bani, trebuia să revin la mare și așa am făcut în anul 2016.
Am aplicat la multe companii, dar nu am găsit nici o speranță ... în cele din urmă am primit un răspuns de la o companie de croazieră.
Dar a fost o victorie dulce, pentru că nu m-au acceptat ca ofițer, ci ca marinar.
În nevoia disperată de bani ... am acceptat.
M-am alaturat navei Summit Celebrity ca GMTS Sailor care însemna că am fost acolo pentru întreținere.
Am lucrat și am lucrat la vopsit, lăcuire, spălare și instalare de ferestre pe balcoane, deschiderea și curățarea rezervoarelor din compartimentul motorului etc.
Zilele au fost grele și la fel au fost și nopțile pentru că erau condiții dificile ....
Am fost prea mulți și ne trimiteau de la o cabină la alta, iar alta și alta ... într-un cerc nesfârșit de disperare ....
Îmi amintesc o dată când mă simt adormit pe o scară ...
Așa că lucram la încercarea de a zâmbi și de a avea o atitudine pozitivă, știind că am terminat Academia Navală și am luat și diploma de masterat.
După Summit am plecat să-mi fac tratamentul ... este necesar de la mine să o fac 2 ori pe an:
- electroșocuri
- curent galvanic
Dacă nu o fac, nu voi putea să merg ...
Nu am vrut să mă întorc. Asta simțeam în fiecare zi ...
În timp ce lucrăm deja la bord, am putut să-mi blochez mintea de aceste sentimente și să le pun într-un seif undeva. Dar apoi gândurile se întorceau.
În fiecare dimineață m-am trezit într-o cabină mică și întunecată care mergea la un rezervor sau la un spațiu al motorului pentru a face 3,5 $ pe fiecare, dar nu mai mult de 1,2k pe lună, un salariu foarte scăzut, dar mai mult decât aș fi ajuns în țara mea.
Uneori simt că suntem propriul nostru dușman, creand granite limitandu-ne astfel visele noastre.
Dar în cazul meu trebuie să cred că îmi pot atinge visele ... poate că dacă am stabilit niște "goluri" (tinte) mai mici ...
După încheierea contractului de 8 luni de la Summit am lucrat și am lucrat din nou, chiar am vizitat Spitalul de câteva ori.
Am ajuns acasă ... și am ajuns la vârsta de 30 de ani.
Deci acum obiectivele mele sunt:
- a face o casă.
Și asta este ... vreau să spun că vreau mai mult, dar cel puțin să încep cu asta.
Pentru o casă am nevoie de bani, așa că încă mai trebuie să plec în mare și să muncesc ... dar pentru a funcționa trebuie să mă electrocutează de 2 ori pe an ... și așa că am ieșit din control din nou și din nou.
Pentru a continua cu povestea mea ... am acceptat un alt contract și de data aceasta încă un marinar, dar un rang mai înalt:
Sailor AB (timonier)
Salariul a fost un pic mai bun de 4,6 $ pe oră, dar nu mai mult de 1,4k pe lună
Cel puțin acum aveam acces la pod și chiar mă puteam îndrepta ... așa că mi-am făcut datoria, întreținerea și apoi punerea în funcțiune, trebuindu-mă să mă uit și să fiu un călăreț bun.
Și după 4 luni am fost promovat ca ofițer de punte.
Am fost fericit că munca mea grea a avut rezultate și sunt fericit că pot să-mi arăt familiei că am terminat Academia și mi-am luat diploma și licența pentru un motiv, pentru că mulți oameni din România își iau diploma de învățământ superior și apoi o pun pe un raft pe undeva pentru că, din păcate, așa funcționează lucrurile în țara mea.
Salariul este cu 50% mai mic decât cel pe care l-aș primi pe un transportator (nava) vrac sau pe un container pentru aceeași poziție, dar pentru moment sunt fericit că am un venit pentru a mă susține.
Nu știu ce se va întâmpla în viitor ... Încerc acum ... pentru a-mi atinge scopul mic și asta înseamnă a-mi construi casa și de acolo pot vedea ce voi face.
În fiecare zi este greu, foarte greu din cauza tratamentului pe care îl cer ... dar cred că încă mai am ceva timp pe care îl pot petrece pe mare.
Îmi place să lucrez ca treiar (ofiter 3 punte), pentru că am studiat 6 ani la Academia Navală Română, Mircea Cel Batran.
În fiecare zi, când pot învăța ceva nou, uit de durerea mea, de amintirile mele rele și de fapt sunt fericit timp de 1-2 minute ... atunci bineînțeles că mă confrunt cu realitatea din nou, dar pentru acele 2 minute când am învățat ceva nou despre navigație Sunt foarte fericit.
Pentru că acesta este singurul lucru pe care îl am, care este al meu: Navigatia!
Deci, permiteți-mi să împărtășesc o parte din sarcinile mele cu dvs.
Acest vas Celebrity Millennium are un drum spre Alaska, punctele noastre forte fiind:
- ursi
- Munți și balene
- Animale sălbatice
- Ghetari
Din Alaska ne-am schimbat în Asia și facem porturi cum ar fi:
- Yokohama, Japonia
- Shimizu (Mt. Fuji) Japonia
- Kobe, Japonia
- Kochi, Japonia
- Hiroșima, Japonia
- Kagoshima, Japonia
- Nagasaki, Japonia
- Busan, Coreea de Sud
- Jeju, Coreea de Sud
- Shanghai (Baoshan) China
Pentru fiecare port trebuie să facem un plan de sosire și plecare și acest plan constă în:
- Vremea
- maree
- Curenti
- Aranjamentele de legare a navei la cheu
- ETA / ETD (ora estimativă de sosire sau de plecare)
Trebuie făcută o cale care va fi "planul" nostru de urmat sau planul navei.
Utilizăm o rută ECDIS ca pe un plan de urmat. ECDIS este o diagramă electronică, plecate sunt zilele în care trebuie să aveți un portofoliu de hărți și să verificați unul câte unul pentru regiunea în care călătoriți.
Totuși, pentru a fi sincer, îmi plac hartile de hârtie pentru că am avut o mulțime de antrenamente atunci când făceam un traseu pe o hârtie de diagramă pentru a face corecții sau a adăuga simboluri la o hârtie de hârtie.
Desigur, pe o diagramă electronică trebuie să faceți corecții sau actualizări, dar acestea sunt foarte ușor de făcut, de exemplu, puneți doar un usb cu actualizările necesare în consola și selectați actualizarea grafică cerută.
Dar voi scrie mai mult despre acest subiect pe un articol viitor.
Toate aceste informații luăm de pe site-urile meteorologice ca:
https://www.windy.com
http://www.myweather2.com
https://www.accuweather.com
Rapoartele meteorologice sunt făcute și trimise nu numai la întâlnirile de sosire și plecare, ci și în timpul fiecărui ceas la site-urile oficiale.
Fiecare aspect al vremii, de la vânturi, curenți, maree, este constant monitorizat, deoarece este foarte important pentru pasajul și planificarea călătoriei noastre.
Acest loc de muncă este viața mea și chiar și după trecerea prin atâtea experiențe rele este cea mai bună sursă de venit în acest moment.
Încerc foarte mult să învăț lucruri noi și mă împing să fac tot ce-mi stă în putință pentru a mă îmbunătăți.
Dacă aș putea ... Acum că acest post se apropie de sfârșit, vreau doar să spun că a fost incredibil de greu să găsesc un loc de muncă în aceste vremuri în țara mea particulară: România.
Nu știu cum se întâmplă în alte țări, dar dacă tu, cititorul meu ai aceleași probleme ca mine în găsirea unui loc de muncă pe mare, sfatul meu pentru tine este:
Nu dispera continua să cauți și sa ai răbdare.
