Într-o zi, un câine bătrân și înfometat, în căutare de mâncare, se îndepărtă mult de satul în care trăia, până când îşi dădu seama că s-a rătăcit. În timp ce își adulmeca propriile urmele ca să găsească drumul către casă, văzu un leopard tânăr alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân gândi: “Până aici mi-a fost !”, dar observând nişte resturi de oase lângă un copac, se întoarse cu spatele la leopardul care se apropia, și începu să le roadă cu poftă. Când să sară leopardul la el, câinele cel bătrân exclamă: “Acest leopard a fost cu adevărat delicios ! Oare unde mai pot găsi unul ?” La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, și speriat, fugi mâncând pământul, gândind:”Ufff! Era cât pe ce să o încurc !”
În acest timp, o maimuță, care privise întreaga scenă din copac, se întrebă cum ar putea profita de ceea văzuse pentru a obţine protecția leopardului. Alergă repede după acesta, dar câinele cel bătrân văzând-o cum fuge, își dă seama că maimuţa pune la cale o ticăloșie. Ajungându-l din urmă pe leopard, maimuța îl lămuri cum l-a păcălit câinele. Tânărul leopard, furios, spuse: “Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele !”
Câinele văzu leopardul cu maimuța în spinare, se cam sperie, dar se întoarse cu spatele la cei doi și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când auzi că aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: “Unde-o o fi puturoasa aia de maimuţă ?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard și tot n-a venit !!!” Speriat, leopardul scutură maimuța din spinare și fugi.
Câinele prinse maimuța și o mâncă, plecând sătul acasă. Morala: Nu râde de cei în vârstă! Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu vârsta iar experiența şi rafinamentul pot întrece puterea și tinereţea.